LA BARBA DI DIOGENE, Dublin (EIRE) – 17 Years Online. Leggi l'ultimo pezzo pubblicato...

Insegnamento del sardo a scuola: uno scritto di Mario Puddu

de Mario Pudhu –  Su logu de sa limba sarda, po dha foedhare e imparare puru, est in totue. Apo a nàrrere chi s’iscola est unu logu póveru meda fintzes po imparare sa limba, ca custa, coment’e limba de sa normalidade, verbalizat e depet nàrrere totu sa realtade, sa vida, no su pagu chi intrat in iscola.

Su de bonu chi tenet s’iscola est chi est unu logu de importu, cualificau, chi faet leare importu a su chi si faet, e mescamente chi su chi naraus istúdiu est in iscola un’atividade fata cun métidu, a s’atenta, cun personale apósitu. Chi est fintzes su chi mancat a sa limba sarda. E tandho su sardu depet intrare in s’iscola puru.

Ma sa prima cosa chi depeus fàere est de recuperare in prenu totu su sensu de sa limba sarda po is Sardos, fàere a cumprèndhere a is minores chi su sardu dhu’est e balet. Si no faeus custu, su sardu no at a tènnere mai su postu de sa normalidade, ne fora de iscola, inue podeus meda de prus, e ne aintru de iscola. E sa normalidade bolet nàrrere chi intanti est sa limba de s’istória nostra, de s’identidade, de fatos, cosas e chistiones nostras: foedhandho de noso in àtera limba seus afalsandho sa realtade nostra, no dha seus rapresentandho, no dha seus naendho, no seus cunsiderandhodha.

Su sardu coment’e limba de sa normalidade bolet nàrrere fintzes chi cussa est sa chi deabberu ischeus foedhare cun is méngius capacidades (fintzes si custu no bolet nàrrere in peruna manera chi, tandho, podeus fàere a mancu de dh’istudiare, e ne fàere a mancu de is àteras limbas), est sa sola vera limba e capacidade de foedhare chi podeus imparare a is generatziones chi funt benindho.

Si teneus dúbbios, de calesisiat genia, a propósitu de limba sarda coment’e limba de sa normalidade, bolet nàrrere chi no seus seguros de noso etotu, chi no ischeus ne chie seus e ne a ite serbeus is Sardos in logu nostru: seus ispetandho chi nosi get valore àtere.

Primu. Fintzes pentzandho a su chi tocat a s’iscola, sa cosa prus apretosa chi depeus fàere, totus, est de foedhare su sardu chi ischeus foedhare. E depo nàrrere chi no dhue at de giogare a mammacua, is ‘ignorantes’ ispetandho chi dha chistionent is ‘istudiaos’, is ‘intelletuales’, is ‘políticos’ (ca nemos bolet fàere sa figura de s’ignorante!), e totu custos ispetandho chi dha chistionent is ‘ignorantes’ ca funt cudhos chi chistionant méngius su sardu. De ignoràntzia ndhe teneus totus, e sa responsabbilidade puru. Sinuncas est  a nosi “betare de pala in codhu” su dovere chi tocat a donniunu, e in pràtiga est solu chistione de chie no faet su chi podet, chi est totu sa responsabbilidade chi teneus.

Deasi etotu is mannos in famíglia e in bidha no depent pentzare chi su sardu a is minores si dhu depent imparare in iscola: cust’idea de ‘dèlega’ est solu iscàrrigu de responsabbilidade, irresponsabbilidade, coment’e chi is primos responsàbbiles de s’educatzione de is fígios potzant èssere is figuras professionales de un’istrutura burocràtica e no is primos parentes.

Si podet osservare puru, oe, chi dhue at fígios chi cricant de recuperare su sardu chi in domo no dhis ant foedhau e a bortas is mannos dhos murrúngiant no ca funt contràrios ma ca is fígios foedhant unu sardu istrupiau e dhis narant chi po cussu e po cussu est méngius chi no ndhe chistionent. Isbagliau! Is mannos depent fàere sèmpere su chi depent fàere is mannos: agiudare, currègere, ispiegare, imparare. Ca si a totu is chi isbàgliant dhis naraus chi po isbagliare est méngius a no fàere nudha noso boleus gente morta! De isbàglios ndhe faeus totus e no po cussu nosi firmaus!

A dónnia modu, si no chistionaus sa limba nostra, is generatziones noas no ant a connòschere su sardu. Ma nemos at a pòdere leare su sardu che una limba istràngia sentza si fàere issu etotu a istràngiu: is Sardos aus a èssere pantàsimas, sèmpere impantanaos in d-unu giudítziu de valore chi est solu de disistima po noso etotu, cun totu is cunseguéntzias económicas, culturales e políticas.

Segundhu. Su sardu depet intrare in totu is iscolas, totu is annos e in totu is classes a sa sighia coment’e atividade chi tenet un’oràriu e unu programma sou, distintu, seguru, garantiu. Sentza de custu, si podet andhare solu a bona volontade: chie ndhe tenet gana, chie cumprendhet calecuna cosa, chie si sacríficat, e si dhis avantzat tempus o àteru. Deosi s’atividade de limba sarda at a pertocare sèmpere e solu una parte de is istudentes e mai in sa manera giusta, ca si sa limba no tenet unu programma sou bolet nàrrere chi po unu calesisiat motivu si at a sacrificare fintzes cussu pagu po fàere àteru. Epuru fintzes sa Carta europea de is limbas minoritàrias, chi s’Itàlia at ratificau, giai narat chi sa limba minoritària est inderetura sa limba de s’insegnamentu in totu is grados de s’istrutzione, foras s’universidade! (art 8)

Noso teneus bisóngiu de guvernu, e no solu de bona volontade! E si est abberu chi sa RAS de sa Sardigna no tenet poderes primàrios in chistiones de istrutzione púbbrica, podet però fàere assumancu tres cosas:

a) Cunsiderandho chi inderetura su síngulu docente tenet unu 20% de s’oràriu po fàere un’atividade chi programmat issu (= progetos), poite sa Regione no istúdiat una Cunventzione de propònnere a totu is Collégios de totu is iscolas po chi TOTUS pòngiant in su P.O.F. un’ora de limba sarda in totu is classes e totu is annos? Su Pianu de s’oferta formativa depet riconnòschere e arrespetare in prenu s’identidade de is Sardos e, a parte àteras cosas, sa limba est su primu bene chi distinghet is Sardos in cantu Sardos, colletividade, e no coment’e mònades irraighinadas de dónnia realtade. Pentzo chi manc’unu Collégiu si piat dichiarare contràriu ma antzis de acordu. Sa Regione podet cuncordare cun chie guvernat s’iscola de destinare unu docente dónnia tanti de populatzione iscolàstica a s’atividade de e in limba sarda: si s’Istadu italianu riconnoschet su sardu e at ratificau sa Carta europea de is limbas minoritàrias, chi sigat, tandho, po fàere custu passu de garantire fintzes su personale chi serbit!

b) Sa Regione, fintzes sentza ispetare cust’acordu, podet e depet programmare sa formatzione de is docentes,  prima de totu cudhos chi ant dimustrau de àere interessamentu po su sardu e pruschetotu cudhos destinaos a s’atividade de imparu de sa limba. Po fàere custu no depeus ispetare nudha: dhu depet solu fàere indipendhentemente de is progetos chi aprovat po iscolas síngulas (si, candho e cantu ndhe faent).

c) Sa Regione finàntziat s’universidade. Ma est ora de dh’acabbare de finantziare “Masters” cun deghe e chimbe istudentes e cun s’ispesa po calecuna dusina de docentes! Si depet interessare po chi s’Universidade fatzat contu chi, fintzes si est abberu chi totu su mundhu si est fatu a bidha, su mundhu inoghe est sa Sardigna! Po su chi pertocat is facoltades umanísticas, depent in manera assoluta pònnere in su pianu de istúdiu sa limba e sa literadura sarda coment’e limba e coment’e literadura, e no calecunu ‘labboratóriu’ de limba sarda fatu solu po istudentes chi ndhe tenent gana e ndhe ant cumpréndhiu s’importu.

Tertzu. S’imparu de sa limba sarda in iscola depet connòschere una gradualidade chi andhat de su intèndhere is docentes foedhandho in sardu cantu prus minores funt is iscolanos, a cumenciare a dhu lígere, e a manu a manu istudiare e iscríere puru cantu prus mannos funt. Ma bolet nàrrere sèmpere chi sa prima cosa de fàere is docentes est a dhu foedhare e a foedhare unu sardu cantu prus acanta a sa foedhada de is pipios e solu a manu a manu si podet e si depet allargare fintzes a lígere a mannos totu su sardu.

Si podent alfabbetizare is pipios in italianu e in sardu in su matessi tempus, no solu sentza cunfusione ma cun méngius profitu po ambas limbas. E, una borta chi su pipiu at imparau a riconnòschere su sardu e aferrau su mecanísimu de sa pronúncia e letura, tandho est aperta s’istrada po dónnia àtera chistione de iscritura, de manígiu e de istúdiu.

Su tènnere o no tènnere una limba ‘istandard’ est unu problema falsu. Falsu no solu ca no est custa farta, ma sa dipendhéntzia política de sa Sardigna, chi fut faendho mòrrere sa limba; ma ca fintzes solu po unu critériu fundhamentale de didàtica tocat de fàere contu de su chi su pipiu ischit o podet ischire de prus po imparare méngius àteru puru.

Podeus de seguru fàere contu chi in is citades de sardu ndhe intendhent prus pagu, ma in dónnia logu e tempus est sèmpere s’ambiente umanu de is pipios o prus acanta a issos chi si depet pònnere in contu e si podent e depent recuperare is mannos a s’imparu normale de su sardu e a dónnia modu is primos annos calesisiat atividade depet èssere una cosa elementare: intèndhere foedhandho, iscurtare calecunu contu, imparare calecuna poesia, imparare àteros foedhos. Su chi depet intrare est s’idea de limba distinta e importante dedicandhodhi un’oràriu distintu e un’atentzione segura.

Ma seo cumbintu chi in totu is iscolas is iscolanos cun is docentes podent fàere unu veru e própiu trebballu, fàcile ma importante: iscobèrrere e arregòllere àteru sardu, e piant valorizare sa cumpeténtzia e su ruolu de is mannos, cun profitu no solu po sa limba sarda.

Si oe no solu no teneus perunu istandard (ca s’istandard dhu faet una colletividade chi foedhat sa limba, no s’imbentat in calecuna iscrivania) no est una dificurtade, e fintzes si dhue fut no est de cussu chi si depet cumenciare: is dialetos, is foedhadas, funt sa limba naschindho, sa méngius capacidade de foedhare e no ponent mancu peruna dificurtade abbia a una foedhada de manígu comunu e un’idea unitària de sa limba.

De su restu, una foedhada a manígiu comunu si podet fàere a manera chi in iscola intret a pagu a pagu che a totu s’àteru sardu, mancari cun prus firmesa de totu su sardu diferente de sa foedhada de is pipios a manera chi cussa siat luego apustis de sa foedhada insoro sa chi tenent prus a pràtiga po is pagas cosighedhas chi faent diferéntzia e po su pagu chi oe serbit.

In su sardu, candho aus regularizau s’iscritura cunforma a critérios craros e seguros po totu is foedhadas, ponendho sa fonologia de totu su sardu a fundhamentu e no is gustos (e s’ortografia no si faet mancu a decretu), is diferéntzias tra una foedhada e àtera arresurtant  de una facilidade manna, no faent peruna dificurtade comente no ndhe ant mai fatu fintzes a oe.

A dónnia modu no si podet fàere a mancu de personale preparau apostadamente e ne de unu tempus seguru po sa limba sarda chi pertocat a totugantos: custu est su chi depet cumprèndhere chie amministrat sa RAS e po dhu fàere depet agatare su tempus e su dinare chi serbint.

%d bloggers like this: